Maria o invizidaza pe Tsume.

Eu sunt una din acele persoane care la fiecare jumatate de minut, gaseste cate o bila neagra in jalnica ei existenta. 

Tocmai de aia am creat-o pe Tsume, care e un fel de ideal a ceea ce as vrea sa fie viata mea.

Maria e o fiinta de 17 ani, cu defecte ce depasesc din punct de vedere numeric suta, cu zile de depresie in care nu e in stare sa faca altceva decat sa stea intr-un colt si sa faca pisu pe ochi ca un emo lovit de traznet.

Cafeaua, cartile, filmele bune si oamenii care ocazional o fac sa rada sunt niste analgezice eficiente. Dar raman la stadiul de analgezice. Maria cauta in permanenta ceva ce stie ca nu exista, si se incapataneaza ca proasta sa caute pana cand la un anumit punct din viata, cineva o sa ii spuna ca se imbata cu apa rece.

Tsume in schimb, e o cu totul alta poveste.

Nu e vorba aici de o realitate virtuala, e vorba de ceea ce Maria ar vrea sa fie, de ceea ce stie ca nu poate avea.

Tsume e puternica, lady-like, ironica pana la D-zeu tatal si inapoi. Nu e nesarata si plangacioasa, nu e egoista, si ar fi in stare sa isi dea sufletul pentru persoanele care considera ea, conteaza.

Tsume e un melanj ce s-a format din preferinte, personaje fictive, oameni si locuri din care Maria a luat crema.

Daca e sa fac o comparatie pseudo-metaforica, cele doua entitati sunt ca o cana zdravana de cappucinno.

La suprafata se alfa spuma groasa, care iti face cu ochiul, iar sub spuma se afla lichidul.

Lichidul e neinteresant prin esenta. Spun asta pentru ca sunt bautoare inraita de asa ceva, e banal si neinteresant. Personal ma enerveaza de fiecare data cand ajung la el.

Tsume si Maria nu coexista impreuna pentru ca ele sunt doua entitati diferite, care ies la iveala in functie de mediul in care se afla. Si de cele mai multe ori, lumea o vrea pe Tsume.

Post inspirat din postarea lui   Myuuki. Sunt o plagiatoare stiu, dar era mult prea genial >.<