Avand in vedere isteria de saptamana asta pe tema caini vs oameni, mi-am dat seama ca exista o serie de psihopati care intre viata unei javre periculoase si purtatoare de boli si viata unui om prefera sa o aleaga pe prima. De fapt nu e vorba de cazul copilului aici, e vorba de pericolul pe care il reprezinta maidanezii si inconstienta unor ONG-uri care au senzatia ca lumea asta e plina de unicorni si floricele pe campii. Cainii contrar a ce cred niste nefutute sunt doar niste lupi domesticiti, nu sunt niste fiinte nobile in care trebuie sa ai incredere deplina. Nu trebuie sa ai incredere deplina nici in oameni, ca si noi suntem niste animale evoluate, daramite intr-un caine. 

Instinctul lor de animal de prada poate sa fie domolit, dar niciodata anulat pe deplin. Si e ok sa ai un patruped periculos, atata timp cat il tii in propria ta curte si iei masurile necesare pentru a nu se inmulti.

Ma intreb ce s-ar intampla daca mi-as lasa dulau mioritic sa umble de-a lela pe ulita, cam cate babe ar rupe in dinti?

Situatia maidanezilor din Bucale si alte orase mai mari e destul de simpla, au devenit atat de existinsi incat e o prostie sa spui ca sterilizarea e o optiune. Umblatu la coaie nu rezolva problema coltilor, sterilizarea e o optiune atunci cand situatia e tinuta sub control, e folosita ca o masura de preventie dar nu ca o masura de starpire.

Si boss, ma doare-n hamsie ca is ''niste fiinte cu suflet si drepturile animalelor'', ma indoiesc ca ai mai spune asta daca ai fi inconjurat de o haita intreaga. Is niste animale si fac ceea ce e normal pentru niste animale, sa rupa-n dinti, sa se hraneasca si sa se inmulteasca.

Am intalnit de asemenea pareri cum ca e ok ca maidanezii sa fie acolo, ''ca vai, eu nu umblu in zone periculoase unde misuna cainii, si nici tu nu ar trebui sa o faci.''

Cacat, in nici un oras din Europa in care m-au plimbat ai mei n-am vazut maidanezi, n-am vazut sau auzit oameni punandu-si problema asta. La noi insa e ok sa nu ne putem plimba plozii in parc din cauza unei potai.

Si in cazul copilului si bunica care trebuia sa il supravegheze. Pe adulti cine trebuie sa ii supravegheze? Pentru ca au fost enshpe mii de cazuri in care erau muscati oameni in toata firea, sau voi cand mergeti sa va plimbati o luati pe mama mare cu voi? Nu cred.

Nici un om normal nu empatizeaza cu o alta specie mai mult decat cu a sa. E un comportament denaturat pe care il practica in mod normal lepadaturile si inadaptatii, si da, oamenii iti trag teapa, cainele tau nu o face. Nu o face pentru ca ii dai mancare si adapost, si nu are creierul atat de dezvoltat incat sa gandeasca treaba asta.

Toata povestea asta e a alege intre oameni si caini, daca ti se pare ok sa existe caini pe strada, daca ti se pare ok sa fie muscati oameni si tu sa aperi niste daunatori (cainii comunitari is niste daunatori, la fel ca si sobolanii btw) atunci sper sa te prinda la un colt de strada o haita de dulai.

Cheers!

Stiu ca odata tovarasa Hun o scris ceva pe tema asta. 

Nu m-am batut pana acum de treaba asta pana cand am auzit in treacat pe coridor o conversatie intre doua tipe. Tema discutiei era o pitulice dintr-o alta clasa care se fataia pe coridor, si la un momendat discutia degenera din ''Ce ma enerveaza fata asta'' in ''Mie asa de curva mi se pare''.

Mi s-a parut amuzant, pentru ca aud de atatea ori cuvantul asta atribuit unor persoane, vezi tipe sau tipi numind alte tipe curve, incat deja se aseamana a dracului de mult cu moda aia de a ura o chestie doar pentru ca asa e ''kul''.

Faptul ca exista curve nu e ceva nou, faptul ca tu alegi sa iti futi un timp pe care il puteai folosi mult mai util iarasi nu e ceva nou. Vreau numai sa realizati cat de mult va asemanati facand asta cu babele alea lipsite de ocupatie care spioneaza prin scarile blocurilor sau trag cu ochiul pe geam in curtea vecinei/vecinului.

Si ce daca e curva? Scuza-ma, ai surprins-o cumva in timp ce si-o tragea cu barbatu'-tau?

Sa zicem ca se comporta ca o catea in calduri, sa zicem ca se imbraca ca o japita (ceea ce nu era cazul in momentul ala cel putin). Cu ce iti afecteaza tie viata? Crede-ma ca nu ti-o afecteaza cu absolut nimic. Singurul caz in care ai dreptul sa o numesti curva sau sa o povestesti pe la spate si sa ii rupi mufa e atunci cand pune mana pe ce e al tau, in rest nu te comporta ca  o maica stareta, te rog, nu impresionezi pe nimeni.

Imi place in aceasi masura sa vad tipi numind alte tipe curve, in timp ce nu se pot abtine in a se holba-n decolteul lor generos, sau a afisa pe fata o privire gen ''dat ass'' in timp ce le fac cu ou si cu otet.

Dragii mei, invatati sa ignorati ceea ce pretindeti cu atata vehementa ca urati, daca nu va plac curvele stati departe de ele. Fiecare e liber sa futa cat vrea, sa isi traiasca viata cum vrea. Daca o tipa vrea sa fie curva, foarte bine, sa fie curva, e alegerea ei si voi nu aveti nici un drept sa va apucati sa o denigrati, s-ar putea sa va surprindeti in situatia de a avea mai multe issues decat persoana in cauza.

Stop bitching about sluts, toata lumea se comporta de parca ar fi o problema de proportii cosmice, cand de fapt nu implica decat una bucata muiere care si-o trage cu mai multi. Sau una bucata mascul care si-o trage cu mai multe, daca e sa vorbim de manwhores.

Atata timp cat se comporta normal cu tine, atata timp cat nu are nici o problema cu tine, faptul ca ea e curva nu ar trebui sa iti afecteze augusta-ti existenta,  rautatea gratuita fata de o persoana care nu numai ca nu ti-a gresit cu nimic, dar care nici nu stie ca existi, e o curvasarie mai mare decat cea practicata de femeile de pe centura, cel putin aia isi face meseria pe fata fara sa pretinda ca e sfanta puritate reincarnata intr-o vita incaltata, cand de fapt nu e mai buna decat ''curvele'' fata de care isi declara ura de fiecare data cand vede cate o tipa mai dotata sau mai machiata ca ea.

Exista multe alte lucruri mai grave pe lumea asta decat sa fi curva. Exista de exemplu optiunea de a te comporta ca un/o frustrat/frustrata si de a te plange apoi la 50 de ani ca ti-ai ratat viata, prea ocupat sa o traiesti pe a altora.

M-am indragostit iremediabil si ireversibil de piesa asta.

Enjoy za music ^^

Exista un cliseu, sau mai bine zis o serie de retarzi, care de fiecare data cand apare un film, si filmul respectiv are in coloana sonora o piesa cantata de o formatie sau un artist, automat, daca ai aflat de chestia respectiva dupa ce ai urmarit filmul, esti o scursura daca nu ai stiut de formatia X sau artistul Z inainte de film.

E o imbecilitate sa iti revendici doza de ''awesomeness'' doar pentru ca ai stiut tu inainte de un lucru si celalalt a aflat mai tarziu.

Oh doamne, eu am aflat de X inainte sa vad Z, asta ma face automat un profund, intelectual cu papion.

Nu, coaie, treaba nu sta atat de simplu. 

Orice om poate evolua la un moment dat, orice om poate sa guste din ceva, aici nu merge pe principiul ''primul venit primul servit'', de unde dracu vrei sa aflu eu de unele formatii sau artisti underground? Crezi ca am ceva putere supranaturala care imi permite sa le ghicesc existenta?!

Pentru ca exista astfel de lucruri, exista artisti/formatii underground, care sunt prin esenta putin cunoscuti. Ei, un film e o ocazie buna de a afla ceea ce inainte nu stiam, e un avantaj pentru ambele tabere.

E o prostie ca un grup de oameni sa revendice un anumit gen de muzica sau artist. Arta e pentru toata lumea,  daca respectivul/respectiva nu o intelege cum ar trebui sa o inteleaga, e altceva, dar intodeauna dintr-o masa de ascultatori o sa iasa cativa care ii prind esenta, ca se rup in figuri cu genul respectiv desi nu il inteleg si apreciaza cu adevarat, tie trebuie sa ti se rupa de chestia asta. 

Enjoy your fucking music and move on, nici nu poate sa fie altfel.

 Tocmai de aia exista atatea genuri muzicale.

Dar culmea e ca, cei care fac futaiurile astea, sunt aceasi frustrati care se plang ca muzica din ziua de azi a ajuns o epava. Mindfuck xD. In loc sa te bucuri ca muzica buna e promovata macar in filme daca nu la TV sau Radio, si ca popularizandu-se un film/serial se popularizeaza si formatia/artistul respectiv, tu te bati cu curul de pamant si te comporti ca un copil tampit caruia ii s-a furat lopatica in timp ce se juca in cutia cu nisip.

Ori eu, am ipod-ul plin de melodii culese de prin enshpe mii de seriale si filme, parte pentru ca sunt automat obsedata de OST la un film, si parte pentru ca imi place sa descopar chestii noi.
Nu m-am nascut in jurul unor oameni atat de elevati din punct de vedere muzical, asa ca ma educ cum pot, and I'm proud of it ^_____^.

Ah, si inca ceva, ati vazut voi vreodata un film de Oscar pe a carei coloana sonora sa cante Justin Bieber sau mai stiu eu ce? Nu! Intodeauna o sa isi aleaga crema, sau cel putin pe langa OST-ul instrumental o sa aleaga o formatie buna, o melodie si un clip, prin care sa isi promoveze filmul, pe langa trailer.

Aveti idee cum aratati atunci cand va manifestati atitudinea descrisa mai sus in tot YT-ul, blogurile/site-urile?

Exact ca si pescarusii aia din Finding Nemo, care de fiecare data cand esua cate un peste la mal, sareau ca si curentati cu: MINE!MINE!MINE!

Take a look:

Anul asta la franceza ne ocupam printre altele de un text a lui Eugen Ionesco, in jurul caruia se invartea urmatoarea intrebare: Qui-suis-je?

Ca sa fiu cat se poate de sincera, tentativele mele de a invata franceza la modul serios au esuat mizerabil, mare parte din lene si interesul meu pentru alte materii.

In orice caz, tema adusa in discutie a aparut intr-o perioada in care, cred eu, mi-am format o idee destul clara a ceea ce sunt si ceea ce vreau sa devin.

Daca am sa ma schimb, si sunt convinsa ca am sa o fac la un moment dat,  macar o sa ramana conturul, grauntele de la care o sa porneasca personalitatea mea peste vreo cativa ani, de altfel, ma regasesc in formule diferite in fiecare an.

• Sunt un om de 18 ani cu preocuparile unuia de 15, sunt foarte copilaroasa in sinea mea, si urasc sa aud fraza: ''Maturizeaza-te odata, ai 18 ani'', ori din partea cui ar veni.
• Ma auto-analizez, ma rascolesc, imi pun zeci de mii de intrebari si rastorn pe toate partile fiecare gest, intrebare sau intamplare dintr-o singura zi, incerc sa ma debarasez de tendinta asta, pentru ca imi complica viata mai mult decat pot eu duce.
• Am multe obsesii, si uneori sunt usor influentabila si imi schimb gusturile pentru o perioada. Dar intodeauna o sa revin la ceea ce iubesc, chiar daca o vreme ma pierd pe drum.
• Trebuie avuta o cantita industriala de rabdare cu mine, sunt dovada vie a PMS-ului dus in cealalta extrema.
• Daca nu imi place o materie, n-am sa ma mai obosesc cu ea, decat daca e necesar s-o invat si sa am o medie mare la ea, fac in scarba tot ceea ce imi displace si prin urmare rezultatul e prost.
• In fata unei libararii sau a unei biblioteci sunt ca un diabetic in fata unui magazin cu dulciuri, sunt in stare sa ma pierd ore in sir intre rafturi.
• Urasc ipocrizia si totusi o practic si eu in viata de zi cu zi, mi-a luat ceva vreme sa imi dau seam ca de fapt toti trecem prin asta, unii mai mult decat altii, fie ca ne place sau nu.
• Consider ca pana cand nu te bati cu capul de pamant, pana cand nu te arzi bine de tot, nu ai sa te inveti minte niciodata, si nici nu ai sa apreciezi oamenii si lucrurile din jurul tau. Te maturizezi cu adevarat in momentul in care iti recunosti greselile, le accepti ca atare, si incerci sa nu le mai faci si a doua oara.
• Intodeauna am dat impresia ca am un cap de fata cuminte, si mi-am demonstrat de en ori ca sunt in multe cazuri mai parsiva ca o vulpe, ca am mai multe fete pe care nu mi le cunosc.
• Mi-a luat multa vreme sa realizez ca absolut totul pe lumea asta e relativ, ca viata imbraca intodeauna culoarea gri, si ca sunt unele lucruri in fata carora nu o sa avem niciodata un raspuns, cel putin nu unul exact.
• Sita de prieteni de-a lungul celor 18 ani a cernut un numar mic dar pretios de oameni, n-am fost niciodata foarte sociabila, si nici n-am sa incep sa fiu de pe acum, dar oamenii pe care ii am acum in jurul meu, si la care tin, nu m-au dezamagit niciodata.
• Cu toate ca tin la prietenii mei, am sa raman mereu la concluzia ca cel mai bun prieten al tau esti tu insuti, nimeni, niciodata n-o sa fie in stare sa te cunoasca si sa te inteleaga asa cum o faci tu.
• Intr-o dezbatere o sa imi sustin ideea pana in panzele albe daca trebuie, nu conteaza daca e absurda, nu ma multumesc cu raspunsuri mono-silabice si pareri prost argumentate, mai ales cand sunt spuse doar de dragul de a ma contrazice.
• Oricat de mult mi-ar place sa cred in unele concepte inalte, o buna parte dintre ele mi se par utopice si ne-realizabile. Am ajuns sa urasc oamenii care se imbata cu apa rece si consider ca, cei mai puternici sunt oamenii care dispun de o doza mare de pragmatism.
• Ma indragostesc de persoanele care au aceleasi gusturi ca si mine, dar difera aproape in tot ceea ce consta personalitatea mea, mereu am avut tendinta sa admir ceea ce n-am gasit niciodata in mine.
• Cateodata ma prabusesc si o lunga perioada de timp nici nu imi doresc sa ma mai ridic, dar de fapt sunt ca o pisica, ori de la ce inaltime as cadea, mereu cad in picioare.
• Urasc schimbarea si totusi ma plictisesc foarte repede, asta e unul din paradoxurile pe care nu o sa reusesc sa mi le explic niciodata.
• Sunt de o timiditate enervanta la inceput, dar dupa ce incepi sa ma cunosti, imi permit cele mai tampite reactii.
• Daca as avea ocazia sa ma intorc in timp, mi-as administra pumni in mod regulat in unele momente.
• Imi place sa recomand carti, filme, formatii, artisti si sunt in stare sa vorbesc despre lucrurile astea cu oricine, in apropae orice moment. De cele mai multe ori o fac pentru mine, chiar daca interlocutorul meu ma asculta, de fapt eu imi explic mie insumi impresiile.
• Nu sustin ideea de egalitate perfecta dintre un barbat si o femeie, pentru simplul fapt ca nu cred in ideea de egalitate deplina. Cred insa intr-o necesitate a unuia pentru altul, si ca cel mai eficient mod de a coexista fara sa ne batem in fiecare zi de cate un concept sexist este sa ne acceptam diferentele si sa le luam ca atare.
• Intodeauna am detestat comunitatile mici, si cel mai bine ma simt in orasele mari. Imi place sa am de unde alege si nu sustin ideea de a  ma rupe de lume in cate un cucuiet de munte, doar ca sa fiu in ''comuniune cu natura si cu valorile stravechi''. Mi se pare o prostie si consider ca putem sa ne pastram traditiile fara a ridica in slavi satul.
• Nu sunt foarte impacata cu conceptul de casatorie, din simplul motiv ca dragostea dintre doua persoana nu tine cont de binecuvantarea nici unei entitati despre care nu stim nimic concret ori cu atat mai putin de o foaie de la primarie. In afara cazului in care iti doresti copii, casatoria e o pierdere de vreme.
• Am pierdut mult timp incercand sa schimb parerile unor persoane, si de fapt imi dau seama ca mai bine le lasam in plata domnului.
• De aproape un an, de fiecare data cand mi se cere opinia despre religie, tac ca porcu-n cucuruz. Atata timp cat nu imi impui religia ta esti liber sa crezi si intr-o piatra de pe marginea drumului.
• Plang la filme si carti si melodii, si imi place a naibii de mult sa fac asta, daca cumva o creatie artistitca ma misca pana la lacrimi, inseamna ca cel care a creat-o si-a facut treaba.

Cam asta sunt eu, la momentul respectiv.

De ceva vreme, in liceul meu s-au impus o serie de reguli si restrictii.

Printre multe alte lucruri, regulamentul nou ne impunea purtarea uniformei, si conducerea s-a si asigurat ca nu o sa fentam chestia asta.

Acum, parerea mea legata de povestea asta e solidara cu multora din liceu, ma enerveaza sa port camasa si sacou, si per ansamblu no me gusta deloc.

Ca urmare, a aparut o pagina de facebook care punea numele liceului alaturi de unul de puscarie, si respectivul isi striga sufletelul impotriva uniformelor si a noului regulament.

Exista tendinta de cand s-a popularizat facebook-ul, ca orice nemultumire/flegma/umilinta sa fie pusa pe masa si transata printr-un profil.
Intodeauna o sa existe liderul de grup, revolutionarul brav si darz, si aramata de followers care lupta cu o arma imbatabila care provoaca frica, in cea pura si groaznica forma a ei. Like-urile, bineinteles.
Vreau sa spun, ca sunteti liberi ca pasarea cerului sa va exprimati nemultumirile, de fapt e chiar ilegal sa vi se interzica sa faceti asta, totul e bine si frumos pana aici.
Dar, ca sa arunc un lighean de apa rece pe voi, 99% din revoltele/miscarile/demersurile pro si contra ceva pe lumea asta care chiar au dat roade au fost gandite cu capul nu cu partea dorsala. Manifestarile si iesirile in strada, sau cele mai putin pasnice sunt doar urmarea unor planuri bine tesute, gandite, dezbatute, care au fost facute cu mult timp inainte.
Invatati sa priviti tot ghetarul, nu numai partea care se vede la suprafata apei.
Prin urmare, tu mic revolutionar de feisbuci., ai cazut fix in capcana cea mai periculoasa in care poate sa cada un om cu aspiratiile tale. In loc sa iti faci un plan, in loc sa vi cu niste argumente logice, in loc sa dezbati problema asta cu niste oameni care au relatii mai apropiate cu directiunea, recte consiliul parintilor, a elevilor sau mai stiu eu ce, tu te-ai apucat sa faci pe Robin Hood in chiloti, pe avocatul poporului, si sa iti ridici in cap  conducerea liceului.
E foarte usor sa scrii pe o pagina de net ''Fuck the system!'', e foarte usor sa dai like-uri, dar nimeni nu o sa te ia in seama atata timp cat lucrurile astea se petrec pe net, si chiar daca tu te crezi vreun un Chuck Norris, crezi ca esti la fel de periculos sau ca oamenii asupra carora ti-ai indreptat nemultumirea te percep in felul asta?! No way!

 Cel mult o sa ii scoti usor din sarite si o sa te bazaie un pic ca sa scape de tine, dar tu cu pagina de facebook, cu toti cei care te sustin, nu o sa puteti revolva absolut nimic in felul asta.
Suntem niste elevi, care ne subordonam unei institutii fie ca ne place sau nu. As vrea sa cred ca suntem niste fortosi, as vrea sa cred ca suntem toti niste super eroi sub acoperire, dar nu suntem.
Ori, daca nu beneficiem de calitatile astea, cel mai eficient mod care consuma mai putini nervi si aduce rezultate mai ok e cel pe care l-am descris mai sus.
Intradevar, dureaza mai mult, cere efort si cap, dar fata de dramele noastre existentiale postate pe un site si intarite cu niste like-uri e mult mai realist si sperie mai bine cealalta tabara.
Ori se mizeaza tocmai pe principiul ca nu suntem in stare sa elaboram un plan de lupta calumea, ca suntem niste larve care n-au vazut inca cum functioneaza lumea.
Chiar asta vreti sa le aratam ca suntem?

Altfel daca continuam pe sistemul asta singurul rezultat este ca o sa generam mai multi nervi conducerii, si o sa fim stransi si mai tare cu usa.
E ca si cum cineva s-ar plasa in fata unor tancuri blindate cu un pistol in mana, si intre timp ar mai si arunca cu rosii in tancurile respective. Si daca nu esti cretin sau bolnav psihic, iti dai seama ce soarta poate sa aiba nenea cu pistolul.

Nu sunteti la revolutia franceza, nu sunteti Bin Laden sa produceti teorarea printr-un singur cuvintel postat pe un site, nu avem in mana conducerea liceului.
Avem un cap, pe care il putem folosi mai eficient daca chiar vrem sa schimbam regulamentul.
Iar daca nici varianta a doua nu o sa mearga, mare paguba-n ciuperci! O sa ne obisnuim cu unfiormele si o sa le putram like a boss prin liceul ala. Macar o sa avem satisfactia ca am incercat sa rezolvam problema in modul cel mai logic si matur care ne-a stat la dispozitie la momentul respectiv.

Stiu ca multi aveti senzatia ca daca esti diplomat esti automat lipsit de coaie, dar de fapt avem nevoie de un creier ca sa gandim si nu de alte organe.
Ceea ce putea degenera intr-un alIII-lea razboi mondial in timpul razboiului rece s-a stopat intr-un timp foarte scurt prin niste simple dezbateri la un telefon.
Daca oamenii aia au fost in stare sa previna un dezastru la nivel mondial fara sa se tiganeasca sau se isi dea in cap, noi de ce dracu ne facem iluzii ca sa putem lupta imporiva unui regulament scolar cu niste manifestari cretine de gradinita facute dintr-un impuls de moment?

PS:
Daca cumva, reiese din toata poastarea mea ideea cum ca instig la violenta si la un comportament nedemn de liceul din care fac parte, va anunt ca eu fac exact contrariul, si imi asum toata raspunderea pentru ce am scris mai sus.
Daca cumva sunt pusa pe aceasi treapta cu pseudo-revolutionarul care traieste sub iluzia ca a speriat vestul, inseamna ca nu ati inteles absolut nimic din ceea ce am scris mai sus, si atunci va sfatuiesc calduros sa mai cititi inca o data post-ul de la cap la coada.

Nu stiu cum sfinte servetel se face, ca de fiecare data cand intru intr-un taxi din Cluj, nenea taximetrist are brusc pofta de socializare si intrebari personale, pornind de la ce faculta sunt sau vreau sa merg, de unde sunt si mai lipseste un pic, si ajungem la planurile mele de viitor peste 50 de ani.

Gorgeous.

Ca sa nu ma plang ca un caine lovit pe marginea drumului dintr-un cacat, pot sa spun ca nu ma deranjeaza atata timp cat dude-ul renunta dupa cele cateva-mi raspunsuri monosilabice la interogatoriu. Anyways. 

Ca sa scurtez introducerea catre ce vreau de fapt sa aberez, azi cand ma duceam catre autogara taximetristul imi spunea ca el, terminand Constructiile, (pentru ca bineinteles si eu trebuie sa stiu ce hram poarta nenea) ar fi putut sa plece in Australia si sa profeseze in domeniu, dar, a preferat sa ramana in Romania, pentru ca deh, el vrea sa stea in tara lui.

Si, negasindu-si de lucru in domeniu, s-a facut taximetrist.

Nu stiu cat de adevarata e povestea, pentru ca daca stau sa ma gandesc, din moment ce ai fost suficient de bun incat sa fi propus pentru o slujba intr-o tara cat de cat ok si civilizata, de ce sa nu iti gasesti ceva in Carpatian Garden? Pana la urma, nu ai terminat ceva facultate de balerini gen Studii Europene, ai terminat Constructii, si desi nu mai e moda cu faculta asta, ai mai multe sanse sa faci ceva cu ea fata de multe altele.

Dar, pentru ca n-am stat sa imi detalieze povestea asta, nu mi-a ramas in minte decat motivul lui de a sta in tara.

Nu mi-au placut niciodata alegerile facute cu curul. Am facut si eu multe in astia 18 ani, si banuiesc ca am sa mai fac, dar dupa vreo cateva ori de dat cu muia de pamant m-am scuturat de o anumita cantitate de prostie. 

Scumpii mei, daca vreti sa va dati dizidenti, revolutionari, viitoare sperante ale patriei, v-ati ales atat secolul cat si locul nepotrivit.

Puteti sa imi spuneti ca societatea suntem noi, puteti sa imi spuneti noi suntem schimbarea pe care vrem sa o vedem in lume, mielusei si unicorni pe campii.

Viata insa, ne striga din toti rarunchii: WRONG BICTH!

Sistemul din tara ta, incepand cu cel mai mic functionar pana la absolut toate partidele politice, scoli, spitale etc e atat de imputit incat faptul ca tu alegi sa devii taximetrist in loc sa iti vezi de viata si de studiile tale, sa nu irosesti bani aia pe care ai tai ti i-au trimis ca sa ai de o pita intr-un camin sinistru, nu o sa rezolve absolut nimic.

Ok, sa presupunem ca esti un geniu in domeniul tau, chestia asta fiind dovedita de catre o serie de oameni la randul lor genii. Sa presupunem ca vrei sa faci ceva care cica o sa aduca un anumit beneficiu societatii asteia. Asta sunt in stare sa o inteleg, pentru ca ai ceva de oferit, si daca esti dispus sa inghiti cantitati industriale de rahat, sa dai din coate si genunchi, pana la urma exista o anumita sansa sa reusesti.

Dar daca esti un om obisnuit, cu niste capacitati obisnuite, de ce sa te tragi pe cur crezand ca esti in stare sa misti muntii cu un deget., ca esti un Chuck Norris al patriotismului? Why dude, why?! Ai ajuns la o anumita varsta in care se presupune ca ai gustat dintr-o gama variata de ''delicatese'', mai ales cele sevrite pe plaiurile mioritice. Sau poate ca, intradevar, te multumesti cu o viata de taximetrist. Ok, superb, am tot respectul pentru meseria asta, ca pentru toate de altfel, viata ar fi cumplit de trista fara oameni ca tine, eu una, nu as fi in stare sa imi misc singura curul pe distante mari daca nu ar exista taxi-uri.

Dar sa presupunem ca ai o familie, niste copii, o femeie. Amandoi lucrati ca niste robi, in niste meserii care probabil nu va plac, si in loc sa cautati niste alternative mai bune, macar de dragul plozilor aia care pana una alta nu prea au ce sa faca in privinta asta, preferati sa faceti pe Avraam Iancu, si sa va aratati iubirea de patrie, de care in relitate sunteti la fel de dezgustati ca si restul populatiei ei.

Crezand ca o sa rezolvati ce?!

M-am saturat pana in gat sa aud oameni trecuti de 30 de ani care cred in iepurasul de paste si zana maseluta,  imi vine sa iau o ranga si sa o scot la vedere de fiecare data cand aud enormati de genul celor auzite azi. De ce sa te limitezi la putin cand poti mai mult? Toate principiile astea, sunt de fapt niste teorii de care nimeni nu tine cont cu adevarat, pentru ca in realitate toti vrem sa supravietuim, iti pui pe primul loc sanatatea, familia si propria persoana. Toate natiile de pe globul asta au sisteme si mentalitati care nu mai pot fi schimbate prea mult, lumea functioneaza dupa niste mecanisme atat de bine stabilite incat e o prostie sa te mai plangi ca de lucrurile nu sunt asa si asa.

De ce nu ati facut pe patriotarzii cand ati scapat de Cescuta in 89? De ce nu ati luat exemplul altor tari comuniste care au fost in situatii mult mai naspa decat am fost noi la vreme aia, de ce vreti sa rezolvati ceva acum cand totul e distrus?

Nu puteti lupta impotriva unor mentalitati care s-au inradacinat de secole intregi in creierul unui popor.

Fiecare popor se conduce dupa propriul cap. La fel cum exista oameni prosti si oameni inteligenti, exista si astfel de popoare, in unele exista majoritatea care domina cu prostia, si in altele majoritatea ok care merita luata in seama si urmata. 

It's just the way things work out, nu prea puteti voi sa faceti nimic.

Va pisati impotriva vantului, daca credeti ca o sa comiteti un sacrilegiu lucrand in alta tara. Suntem in epoca imigrantilor, si lumea se globalizeaza tot mai mult in fiecare zi, nu puteti schimba un proces absolut ireversibil, e pretul pe care omenirea asta trebuie sa il plateasca pentru tehnologiile, regimurile si razboaiele prin care a trecut.

Dar repet, pana nu ne dam cu muia de pamant de vreo cateva ori,  nu o sa ne putem testa niciodata limitele prostiei noastre pe de-a-ntregul.

Ori asta se aplica la absolut toata lumea, in absolut orice circumstanta, la un moment dat.