Qui-suis-je?

Anul asta la franceza ne ocupam printre altele de un text a lui Eugen Ionesco, in jurul caruia se invartea urmatoarea intrebare: Qui-suis-je?

Ca sa fiu cat se poate de sincera, tentativele mele de a invata franceza la modul serios au esuat mizerabil, mare parte din lene si interesul meu pentru alte materii.

In orice caz, tema adusa in discutie a aparut intr-o perioada in care, cred eu, mi-am format o idee destul clara a ceea ce sunt si ceea ce vreau sa devin.

Daca am sa ma schimb, si sunt convinsa ca am sa o fac la un moment dat,  macar o sa ramana conturul, grauntele de la care o sa porneasca personalitatea mea peste vreo cativa ani, de altfel, ma regasesc in formule diferite in fiecare an.

• Sunt un om de 18 ani cu preocuparile unuia de 15, sunt foarte copilaroasa in sinea mea, si urasc sa aud fraza: ''Maturizeaza-te odata, ai 18 ani'', ori din partea cui ar veni.
• Ma auto-analizez, ma rascolesc, imi pun zeci de mii de intrebari si rastorn pe toate partile fiecare gest, intrebare sau intamplare dintr-o singura zi, incerc sa ma debarasez de tendinta asta, pentru ca imi complica viata mai mult decat pot eu duce.
• Am multe obsesii, si uneori sunt usor influentabila si imi schimb gusturile pentru o perioada. Dar intodeauna o sa revin la ceea ce iubesc, chiar daca o vreme ma pierd pe drum.
• Trebuie avuta o cantita industriala de rabdare cu mine, sunt dovada vie a PMS-ului dus in cealalta extrema.
• Daca nu imi place o materie, n-am sa ma mai obosesc cu ea, decat daca e necesar s-o invat si sa am o medie mare la ea, fac in scarba tot ceea ce imi displace si prin urmare rezultatul e prost.
• In fata unei libararii sau a unei biblioteci sunt ca un diabetic in fata unui magazin cu dulciuri, sunt in stare sa ma pierd ore in sir intre rafturi.
• Urasc ipocrizia si totusi o practic si eu in viata de zi cu zi, mi-a luat ceva vreme sa imi dau seam ca de fapt toti trecem prin asta, unii mai mult decat altii, fie ca ne place sau nu.
• Consider ca pana cand nu te bati cu capul de pamant, pana cand nu te arzi bine de tot, nu ai sa te inveti minte niciodata, si nici nu ai sa apreciezi oamenii si lucrurile din jurul tau. Te maturizezi cu adevarat in momentul in care iti recunosti greselile, le accepti ca atare, si incerci sa nu le mai faci si a doua oara.
• Intodeauna am dat impresia ca am un cap de fata cuminte, si mi-am demonstrat de en ori ca sunt in multe cazuri mai parsiva ca o vulpe, ca am mai multe fete pe care nu mi le cunosc.
• Mi-a luat multa vreme sa realizez ca absolut totul pe lumea asta e relativ, ca viata imbraca intodeauna culoarea gri, si ca sunt unele lucruri in fata carora nu o sa avem niciodata un raspuns, cel putin nu unul exact.
• Sita de prieteni de-a lungul celor 18 ani a cernut un numar mic dar pretios de oameni, n-am fost niciodata foarte sociabila, si nici n-am sa incep sa fiu de pe acum, dar oamenii pe care ii am acum in jurul meu, si la care tin, nu m-au dezamagit niciodata.
• Cu toate ca tin la prietenii mei, am sa raman mereu la concluzia ca cel mai bun prieten al tau esti tu insuti, nimeni, niciodata n-o sa fie in stare sa te cunoasca si sa te inteleaga asa cum o faci tu.
• Intr-o dezbatere o sa imi sustin ideea pana in panzele albe daca trebuie, nu conteaza daca e absurda, nu ma multumesc cu raspunsuri mono-silabice si pareri prost argumentate, mai ales cand sunt spuse doar de dragul de a ma contrazice.
• Oricat de mult mi-ar place sa cred in unele concepte inalte, o buna parte dintre ele mi se par utopice si ne-realizabile. Am ajuns sa urasc oamenii care se imbata cu apa rece si consider ca, cei mai puternici sunt oamenii care dispun de o doza mare de pragmatism.
• Ma indragostesc de persoanele care au aceleasi gusturi ca si mine, dar difera aproape in tot ceea ce consta personalitatea mea, mereu am avut tendinta sa admir ceea ce n-am gasit niciodata in mine.
• Cateodata ma prabusesc si o lunga perioada de timp nici nu imi doresc sa ma mai ridic, dar de fapt sunt ca o pisica, ori de la ce inaltime as cadea, mereu cad in picioare.
• Urasc schimbarea si totusi ma plictisesc foarte repede, asta e unul din paradoxurile pe care nu o sa reusesc sa mi le explic niciodata.
• Sunt de o timiditate enervanta la inceput, dar dupa ce incepi sa ma cunosti, imi permit cele mai tampite reactii.
• Daca as avea ocazia sa ma intorc in timp, mi-as administra pumni in mod regulat in unele momente.
• Imi place sa recomand carti, filme, formatii, artisti si sunt in stare sa vorbesc despre lucrurile astea cu oricine, in apropae orice moment. De cele mai multe ori o fac pentru mine, chiar daca interlocutorul meu ma asculta, de fapt eu imi explic mie insumi impresiile.
• Nu sustin ideea de egalitate perfecta dintre un barbat si o femeie, pentru simplul fapt ca nu cred in ideea de egalitate deplina. Cred insa intr-o necesitate a unuia pentru altul, si ca cel mai eficient mod de a coexista fara sa ne batem in fiecare zi de cate un concept sexist este sa ne acceptam diferentele si sa le luam ca atare.
• Intodeauna am detestat comunitatile mici, si cel mai bine ma simt in orasele mari. Imi place sa am de unde alege si nu sustin ideea de a  ma rupe de lume in cate un cucuiet de munte, doar ca sa fiu in ''comuniune cu natura si cu valorile stravechi''. Mi se pare o prostie si consider ca putem sa ne pastram traditiile fara a ridica in slavi satul.
• Nu sunt foarte impacata cu conceptul de casatorie, din simplul motiv ca dragostea dintre doua persoana nu tine cont de binecuvantarea nici unei entitati despre care nu stim nimic concret ori cu atat mai putin de o foaie de la primarie. In afara cazului in care iti doresti copii, casatoria e o pierdere de vreme.
• Am pierdut mult timp incercand sa schimb parerile unor persoane, si de fapt imi dau seama ca mai bine le lasam in plata domnului.
• De aproape un an, de fiecare data cand mi se cere opinia despre religie, tac ca porcu-n cucuruz. Atata timp cat nu imi impui religia ta esti liber sa crezi si intr-o piatra de pe marginea drumului.
• Plang la filme si carti si melodii, si imi place a naibii de mult sa fac asta, daca cumva o creatie artistitca ma misca pana la lacrimi, inseamna ca cel care a creat-o si-a facut treaba.

Cam asta sunt eu, la momentul respectiv.