Traim cu straturi in noi.
Orice s-ar spune, orice am vrea sa credem, suntem niste planete cu un nucleu de lava in mijloc, acoperit de zeci de straturi de pamant si roca.
Si te intrebi de cate sapaturi si cata dinamita e nevoie ca sa ajungi la miez, te intrebi cat timp ar dura o calatorie in propriile-ti tenebre. Dar de fapt, tu ai fost deja acolo, calatoresti zilnic in nucleul fiintei tale. De fiecare data cand vulpile isi arata coltii, te ascunzi ca un iepure in vizuina, treci prin toate straturile si murdaria numai ca sa te topesti in lava de ganduri si respirari.
Si ne simtim in siguranta pentru o perioada. Nu e nevoie sa patrunda nimeni acolo, oricum cei din jurul tau sunt niste furnici enervante care isi tarsaiesc picioarele minuscule pe suprafata ta, daca ar incerca sa ajunga la nucleu, s-ar topii. Ar trebui sa ii fii recunoscator acestei constitutii, iti spui, daca ti-ai da la o parte multitudinea de starturi, nu ar ramane decat foc si lava in jurul tau. Straturile nu numai ca te protejeaza, dar protejeaza si pe cei de la suprafata.
Ii protejeaza de otrava ta.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu