Aseara ma gandeam, ca daca m-ar intreba cineva in ce directie se duce viata mea, i-as raspunde simplu: Nu stiu frate. Dar daca totusi ar trebui sa dau un raspuns decent, as spune ca sunt ca o masina cu franele taiate, ma duc inainte cu viteza constanta, dar nu ma pot opri undeva. Probabil urmatoarea oprire o sa fie intr-un copac sau intr-un stalp de inalta tensiune, dar deja o dau in aberatii morbide care nu isi au locul.
O sa am o saptamana scarboasa prin definitie, chiar si weekend-ul o sa fie oribil. N-am pretentii, pana la urma eu am creat o buna parte din haos-ul, si tot eu trebuie sa trec de el.
As vrea sa fiu ca Mirona din Cartea Mironei, sa ma deconectez cu lejeritate de familie, de tot ceea ce imi ingradeste existenta ca niste ziduri, fie ele stancile de la intrarea in sat, fie ele blocurile mancate de carii din oras. Peste tot unde ma intorc, ma mai bat de cate un zid.
Dar eu n-am nici ambitia Mironei in ceea ce vreau sa fac (care e aproximativ aceasi chestie), n-am nici sangele ei rece fata de familie, si n-am curajul ei de a ma ocupa de anumite lucruri.
Si poate ceea ce ma enerveaza cel mai mult, n-am pe cineva care sa imi spuna lucruri ca asta:
Cum sa te aflu, sa te adun
Din pulberi de stele si fum,
Din vise si pribegiri,
Din talaze si inchipuiri,
Cum sa te am calda aievea,
Plamada de viata curata, Eva ...
Acum ma duc sa imi fac o Vitamina C, e un lichid scarbos, mai ales dupa ce mi-am baut cafeaua (fara lapte, evident), si sa rontai un biscuite. Poate cu ocazia asta imi mai rontai si nervii intre timp.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu