Se presupune ca atunci cand faci cuiva un cadou, o faci in asa fel incat sa fie pe gustul lui. Stiti ca exista vorba aia rasuflata cu: Gestul conteaza. Ei bine, gestul conteaza daca e facut cum trebuie. Si aici sa nu va imaginati ca ma astept la cine stie ce minuni scumpe si alte ameteli din astea, ma refer la cadourile facute calumea, adaptate la personalitatea cadorisitului. Apoi se mai prespune ca daca vrei sa faci un cadou unui om, il faci cuiva fata de care ai o anumita simpatie, fata de cineva care nu te freaca din 5 in 5 minute la ficati si care e important pentru tine.
Nu stiu de ce exista mentalitatea asta cretina cu cadourile de 8 martie pentru profesoare, cu cele pentru zilele de nastere ale dirigintilor, cu mosul secret. Asta cu mosul secret e ceva de o prostie si mai mare, in conditiile in care tu s-ar putea sa extragi biletelul cu numele unei persoane pe care nu o suporti.
Dar e o doza maaare de ipocrizie in toate zilele astea de facut cadouri. Nu stiu de ce trebuie sa te astepti la cadouri de la niste oameni care intra in calculul meseriei tale, daca se merge pe sistemul asta de ce naiba nu facem cadouri si la femeile de servici?! De fapt pe mine ideea de zi de facut cadouri mi se pare tampita. Sunt de acord cu zilele de nastere, ca deh, e ziua ta si nu poti sa mergi cu mana goala. Dar vine 8 martie, vine martisorul, vine valentinu' sau dragobetele ori naiba stie ce. Brusc apare obligatia fata de mai multe persoane, te gandesti ca puii mei, ziua asta e adresata mai multor insi in general, si sunt obligat sa le iau la aia ceva, desi s-ar putea ca pe foarte multi dintre ei sa nu ii cunosc, sa nu ii suport sau pur si simplu sa nu fi vorbit in viata mea cu ei.
Tin minte in generala cand mai toate cadourile noastre de 8 martie sau zile de nastere catre diriga constau in seturi de farfurii sau cesti. N-am nimic cu seturile, dar era ok sa o faci odata, hai de doua ori, dar cand faci acelasi cadou patru ani la rand te intrebi daca diriga-ta nu face colectie de portelanuri.
Daca e sa luam Valentinu', Dragobetele sau 8 martie e o chestie extrem de subiectiva:
1: Esti o pitipoanca, si te astepti la briz briz-uri scumpe sau cel putin o cutie muzicala (cutiile muzicale sunt legendare) care canta Fur Elise.
2: Esti frustrata si vrei sa te lauzi si tu ca vai, hipsterul ti-a luat un maimutoi de plus.
3: Nenea cunoaste gusturile lui tanti, are bani si ii cumpara ceva care chiar merita.
4: Nenea o cunoaste pe tanti, tine la ea, dar e lefter la momentul respectiv, ii cumpara o amarata de garoafa sau trandafir.
Nu ma enerveaza povestea cu cadourile, ma enerveaza asteptarile, aspiratia la un cadou, ideea ca ziua aia trebuie facut cadou, ca altfel planeta isi schimba forma sau izbucneste al III-lea razboi mondial. Daca cumva ai uitat de ziua respectiva sau nu ai avut timp sa te ocupi de ea din cauza unor probleme tanti/sau nenea (mai rar) iti arunca priviri de caprioara ranita. Asa ca taci si inghti, faci pe baiatul cuminte si daruiesti pana nu mai poti.
Iar daca e sa ne intoarcem la zilele de nastere, de cand ma stiu a fost o singura persoana in familia mea care mi-a facut cadouri cat de cat ok si care sa mi se potriveasca, sora-mea, in rest primeam cele mai ciudate chestii. Nu ma asteptam neaparat la un cadou, ma asteptam ca oamenii aia sa ma cunoasca cat de cat. Ori puteau foarte bine sa imi dea bani daca tot se mergea pe sistemu' asta, in loc sa cheltuiesti banii pe ceva kitch, mai bine ii dai la om sa isi el ceva ce ii face placere.
A nu se intelege ca am ceva impotriva cadourilor, am vazut oameni care chiar stiu sa faca cadouri dragute, care nu necesita un buget de milionar si care au facut feiriciti pe cei in cauza, dar am vazut destule cadouri facute cu ipocrizie, facute de dragul ''zilei'' sau sa nu rada lumea de noi ca n-am luat nimic sau destule asteptari acolo unde nici nu trebuiau sa existe.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu